Articol despre Cretulescu Corneliu
Cretulescu Corneliu, un nume cu rezonanta in columbofilie,Inginerul Cretulescu in varsta de 85 de ani este detinatorul unei linii proprii de porumbei avand originiile din Europa, al carui palmares unic nu a fost egalat de niciun columbofil roman fiind astfel o personalitate importanta si impozanta, un model si un mentor pentru multi columbofili in trecut dar cu siguranta si in viitor. Sangele porumbeilor din crescatoria inginerului Cretulescu aminteste de numele celebrilor columbofili intrati in istorie, cum ar fi: Cattrysse, Janssen, Vanhee, Dordin, Van Spitael, Desmet Matthijs, Delbar, Roosens, Bostyn, Fabry, Gilmont de la care a importat direct. Acestia ajungand in voliera din Berceni denumita sugestiv “Vila pasiunii” de catre Cretulescu.
Ca in majoritatea cazurilor de pasionati de columbofilie si pasiunea domnului Cretulescu a inceput din copilarie, mai exact din clasele primare. Incepand sa se ocupe de porumbei calatori in anul 1945, iar ca membru al Asociatiei “Columba” a fost primit in anul 1947, exact la un an dupa depunerea cererii de inscriere.Pe acea vreme, fiecare candidat la calitatea de membru al Asociatiei trebuia sa astepte un an, timp in care era primit cu titlu provizoriu, pentru a putea fi verificat ca buna purtare si pasiune fata de porumbei. Cretulescu primind astfel carnetul cu numarul 74/1947 al Asociatiei “Columba” chiar din mana aceluia care a fost fondatorul columbofiliei in Romania, neuiatul Traian Nitescu. Urmand ca primi porumbei sa ii achizitioneze direct de la Traian Nitescu si mai tarziu, dupa moartea acestuia, de la Paul Niculescu, succesorul la presedintia Asociatiei “Columba” . Porumbeii erau din celebra susa de renume mondial Dr. Bricoux – Jolimont – Belgia, importata de Traian Nitescu in 1938, din liniile binecunoscute ale porumbeilor: `Visul`, `Taranca`, `Fat-Frumos`, `Toreador`, `Venus`, `Asul`, `Cap Frumos`, `Domnita`, `Naluca` .
Cu astfel de porumbei nici rezultatele nu au intarziat sa apara si in 1951 , an care a coincis cu reinceperea zborurilor dupa terminarea celui de-al doilea razboi mondial, se putea mandri cu primele rezultate ele fiind din cele mai bune, deoarece avea o susa buna, ingrijea bine de porumbei, ii antrena ca la carte si le dadea zahar, ceea ce le oferea rezistenta.. Pe atunci ruta de zbor trecea peste Carpatii Meridionali si avea ca traseu Bucuresti-Peris-Breaza-Brasov-Sighisoara-Cluj-Oradea. Deplasarea porumbeilor se facea cu trenul, porumbeii fiind imbarcati in cosuri de rachita in cele mai bune conditiuni. Porumbeii realizau pe atunci viteze mult mai mici ca acum, dar elementul principal era ca reveneau cu regularitate in voliera.
La inceput el avand doar o singura susa de porumbei: Dr. Bricoux, pe care i-a cultivat in consangvinitate pana in 1973. Astazi nepotii acelor porumbei nu mai populeaza crescatoria inginerului Cretulescu. Istoria porumbeilor Bricoux in crescatoria lui a fost urmatoarea: a creat o linie proprie, o linie deosebita de porumbei vigurosi si frumosi la vedere, buni zburatori, o linie care putea fi si era recunoscuta imediat, oriunde si oricand, asa cum se recunoaste o marca de automobile. Si aceasta, aplicand la nivel de arta consangvinitatea, asa cum a fost ea descrisa de catre marele specialist Violette in cartea sa publicata la Bruxelles prin 1930 si intitulata “Colombophile pratique”. Aceasta linie pura de Bricoux, aproape singura care conserva nealterat sangele porumbeilor Dr. Arthur Bricoux din Jolimont, a fost recunoscuta intamplator de catre un specialist strain si semnalata peste hotare, astfel ca inginerul Cretulescu s-a pomenit pe neasteptate cu foarte multe cereri care au condus in final la un export masiv: in Belgia 24 porumbei, in Japonia 117 porumbei si multe alte tari. In Belgia a facut schimb direct cu marele columbofil de mare fond, Maurice Delbar din Renaix, revistele columbofile maghiare mentionand faptul ca Delbar ii pastra exclusiv pentru reproductie intr-o voliera speciala si cu care a facut ulterior numeroase incrucisari de valoare.In Japonia, la inceput a donat zece porumbei Federatiei Columbofile Japoneze “Racing Japan Pigeon”, iar imediat dupa aceea 107 porumbei i-au fost solicitati de catre columbofilul nipon Neghishi din Tokyo.
In schimbul porumbeilor lui pe care i-a trimis in strainatate a primit din cele mai renumite columbarii de unde a dorit, din Belgia si Franta, linii noi de porumbei, in marea lor majoritate de fond. In ordine cronologica, asa cum i-a primit, ii mentionam foarte pe scurt: in 1968 soseste primul cuplul de la Georges si Victor Fabry din Liege-Belgia, din linia lui `Bon-Bleu` (Huyskens Van Riel), sosesc de asemenea sase porumbei de la Robert Sion-Mauvaux-Franta, opt porumbei de la `Villa Patience` a celebrului Pierre Dordin-Harnes-Franta (liniile `Macadam`, `Out`, `Vendredi`, `Scout`, `Sombrero`, `Ramses`, `Opium`, `Cosmos`, `Neon`, ), opt porumbei de la marele Maurice Delbar-Renaix-Belgia (linia celebrului `Ballon` intrat in istoria columbofiliei belgiene),patru porumbei din columbaria campionilor nationali de fond Gerard si Michel Vanhee-Verwick-Belgia (linia celebrilor `Monsieur` si `Barcelone`), din nou sapte porumbei de la Georges si Victor Fabry din Liege-Belgia (liniile mondial recunoscute ale lui `Bossu`, `Adormi`, `Coucou`, `Merkx`, `Mouchete`, `Rebecca`, `Hercule`, `Heron`, `Fangio` ). Dar cea mai spectaculoasa achizitie a fost cea din anul 1973, a celor patru porumbei de la Van Spitael-Kain-Belgia, columbarie de reputatie mondiala care sta la baza aproape a tuturor coloniilor de renume (predominand liniile lui `Perpignan`, `Petit Angouleme`, `Vieux Cahors`, `Blanche Queque` si `Le Marseille`).
Toti acesti porumbei, de o valoare inestimabila i-a primit in schimbul liniei lui pure de porumbei Bricoux care a fost mereu si mereu solicitata pana la epuizare si care s-a dovedit si ea, acolo unde a ajuns, la inaltime. Dupa un respiro de cinci ani, timp in care a cultivat, adaptat si incercat noile linii in conditiile de mediu specifice tarii noastre si dupa o documentare continua in problema culturii si imbunatatirii suselor de porumbei calatori la nivel mondial, a ajuns la concluzia ca pentru a finaliza opera inceputa in 1968 este absolut necesar ca noi linii sa fie introduse treptat in cultura. Din columbaria celebrului Oscar De Smet de Gavere (pur sange Stichelbaut)a achizitionat patru porumbei din liniile extraordiare ale lui `Le noir plume blanche Fer`, `Le Jeune Noir Fer`, `Le Fer Rouge` ). De la Desmet-Matthijs din Nokere a reusit sa aduca un fiu direct din `De Portier`, un pur Hector Desmet, de la Deshamps Van Hasten din Lauwe a primit un nepot din `Eusebio` si `Princes`, de la Beuselinck-Cattrysse din Moere, un nepot din `Bismarck`, de la campionul Europei, Paul Gilmont din Houteng sapte porumbei din mondial recunoscutele linii ale lui `Onasis`, `Ajax` (`Bleu Van Bruaene` et `La Louque`), `Lem`, `Patatina`, `Gimondi`, `France`, `Passepartout`, `Churchill` ). De la Elie Nagels-Vawre-Belgia a primit sase porumbei avand la baza susa celebra Dooms de Jumet si Lernout cu ai sai celebri reprezentanti `Dandy I` si `Dandy II` si `La Maligne`, linii incrucisate recent cu deosebit success cu porumbeii legendarului Marc Roosens din Leerne (liniile lui `Le Marseille`, `Le Foreau`, `Le 525`, `Le Coli`, `Zorro`, `Fransette` ) si in sfarsit, de la Jules Gallez-Meulebeke-Belgia, a adus o serie intreaga de porumbei proveniti din porumbei inelati de celebrii frati Janssen din Arendonk, o sursa celebra in lumea intreaga, a primit de asemenea tineret provenit direct din porumbei nascuti in binecunoscutele voliere ale lui Van Hasten, Cattrysse, Marc Roosens, Pol Bostijn, Desmet-Matthijs .Intreaga armata de porumbei dobandita se incheie cu o achizitie formidabila, un rosu solzat de talie mijlocie, provenit din celebrul `Motta` al lui Gerard et Michel Vanhee, un porumbel avand o baza genetica extraordinara si care a produs deja in voliera lui cateva exemplare de exceptie.
Dar pentru a castiga concursurile din fiecare an si a ajunge la performanta aceasta inginerul Cretulesc are secretele lui, iar unul ar fi pregatirea porumbeilor pentru concurs,care incepe cu echipa de zbor pe care si-o alcatuieste inca din timpul iernii. Din echipa anului precedent, dupa analiza performantelor si cerintelor columbariilor de reproductie, transfera la reproductie exemplarele cele mai varstnice si cu palmaresul cel mai bun. La concursuri angajeza nu mai mult de 30-40 de porumbei, desi antreneza in fiecare an circa 100. Antrenamentele difera dupa varste. Astfel, la inceputul sezonului, in luna aprilie, primele zboruri de antrenament le face cu porumbeii de peste doi ani. Cu acestia face o prima lansare la 20 km, a doua la 40 km si ultima, inainte de concurs, la 100 km. Vechii rutieri in varsta de peste 4 ani ii trimite la un singur antrenament de 40 km si apoi direct la concursul de 200 km. Tineretul anului precedent, antrenat in toamna pana la 100 km, il supune la urmatoarele probe: 10 km, 20 km, 30 km, 40 km si 80 km, dupa care ii angajeza la primul concurs de 130 km. Intotdeauna porumbeii tineri incep antrenamentele la finele lunii aprilie, atunci cand timpul se stabilizeaza si temperatura este peste 15 grade Celsius. Porumbeii de doi ani ii angajeza la 4-5 concursuri anual, pana la maximum 400 km, pe timp favorabil. Vechii rutieri, de peste trei ani, zboara aproape pe orice timp si pana la cele mai mari distante la care se organizeaza concursurile noastre.
Intotdeauna urmareste cu maximum de atentie ca porumbeii angajati sa se fie in forma si conditie buna fata de cuib, deoarece in prezent zbora porumbeii la natural. Nu practica zborurile fortate deasupra volierei, pe care le-a parasit cam prin 1975. Inutil de a forta porumbeii daca forma intarzie sa vina. Un zbor fortat facut cu intreg efectivul (tineret si maturi, barbati si femele) este o adevarata catastrofa. Daca practica totusi, inainte de 1975, zborul fortat, atunci avea grija sa tina in aer barbatii separat de femele. Porumbeii trebuie astfel condusi incat sa fie adusi in forma treptat, cu metoda, acordand libertate efectivului in toate zilele bune si la orele potrivite.
Se asteapta cu rabdare ca forma sa vina singura si a invatat sa-si dea seama cand ea vine dupa comportamentul porumbeilor. Forma nu poate fi grabita cu ajutorul zborurilor fortate. Este o grava eroare.
Linia lui unica de porumbei a dat rezultate bune si in volierele altor columbofili acestia multumindu-i in nenumarate randuri pentru porumbei de calitate oferiti.Columbofili multumiti de porumbei inginerului Cretulestu sunt urmatorii: Andrei Z. Mihai, Vrinceanu Constantin, Dumitrescu Ilie, Craciun Dumitru, Dinicu Alexandru, Pasare Constantin, Hausler Petre, Cherestes Gheorghe, Bratadean Gheorghe, Patrascu Ilie, ing. Chirita Florin, Bragadireanu Stelian, Meiloiu Savu, Petroianu Traian si Florea Ion din Bucuresti; Botezatu Gheorghe si Ionita Alexandru din Buzau, Neica Mihai si Prisacaru Gheorghe din Bacau, Bucur Octavian, Eucean Tutu, Sohorca Vasile, ing. Turculet din Bistrita Nasaud, Iancu Aurel si Brenci Alexandru din Brasov, Gall Gavrila din Tg. Mures, Onaca Gheorghe si Pop Octavian din Turda, dr. Modrigan din Dej, Cristache Ghe. din Petrosani, dr. Popescu Dan si ing. Ungureanu Sima din Pucioasa, care au avut si rezultate bune cu ajutorul liniei Bricoux.
Datorita perfomantei sale in aproape 30 de ani a avut diferite functii de conducere in cadrul Uniunii Columbofile. Inca din anul 1948 a fost, pe rand, secretar al Asociatiei `Columba`, consilier tehnic al Asociatiei, consilier tehnic al Uniunii, pentru ca din 1954 sa faca parte din Comitetul de Conducere al Uniunii, detinand permanent conducerea compartimentului tehnic al Uniunii, prin functiile de presedinte al Comitetului Sportiv National si Vicepresedinte al Uniunii. In martie 1976, din cauza unei vechi hepatite cronice care se cerea tratata, a fost obligat de medici sa renunt la o parte din activitatile sale si, nu fara regret, a demisionat din toate functiile pe care le detinea. Compartimentul tehnic de care s-a ocupat de-a lungul a 28 de ani de activitate, i-a dat posibilitatea sa organizeze sportul columbofil dupa modelul federatiilor columbofile mai avansate. A intocmit deci regulamente pentru desfasurarea activitatii sportive, a tinut cursuri de calificare a cadrelor de lansatori, a organizat si dirijat direct organizarea concursurilor, a pus, cu alte cuvinte, bazele stiintifice ale columbofiliei din tara noastra. Lucrul cel mai important pe care l-a facut a fost aderarea Uniunii Columbofile la Federatia Columbofila Internationala. La Olimpiada columbofila de la Katowice-Polonia, in anul 1969, avand drept garanti pe Pierre Dordin (reprezentand Federatiile Columbofile Franceze) si pe Wilfried Staes (reprezentand Federatia Regala Columbofila Belgiana) obtinand intrarea oficiala a Uniunii Columbofile din Romania in Federatia Internationala.
In ziua de azi domnul Cretulescu a decis sa puna punct unei cariere sportive de 62 de ani si sa renunte la mandria si pasiunea lui, porumbeii sai acum in numar de 200, datorita varstei inaintate si unor problem de sanatate.Dar acest lucru nu ii va fi in dejavantaj ci intr-un oarecare avatanj pentru ca multi alti columbofili ii vor tine vie munca lui de-o viata.
Ca in majoritatea cazurilor de pasionati de columbofilie si pasiunea domnului Cretulescu a inceput din copilarie, mai exact din clasele primare. Incepand sa se ocupe de porumbei calatori in anul 1945, iar ca membru al Asociatiei “Columba” a fost primit in anul 1947, exact la un an dupa depunerea cererii de inscriere.Pe acea vreme, fiecare candidat la calitatea de membru al Asociatiei trebuia sa astepte un an, timp in care era primit cu titlu provizoriu, pentru a putea fi verificat ca buna purtare si pasiune fata de porumbei. Cretulescu primind astfel carnetul cu numarul 74/1947 al Asociatiei “Columba” chiar din mana aceluia care a fost fondatorul columbofiliei in Romania, neuiatul Traian Nitescu. Urmand ca primi porumbei sa ii achizitioneze direct de la Traian Nitescu si mai tarziu, dupa moartea acestuia, de la Paul Niculescu, succesorul la presedintia Asociatiei “Columba” . Porumbeii erau din celebra susa de renume mondial Dr. Bricoux – Jolimont – Belgia, importata de Traian Nitescu in 1938, din liniile binecunoscute ale porumbeilor: `Visul`, `Taranca`, `Fat-Frumos`, `Toreador`, `Venus`, `Asul`, `Cap Frumos`, `Domnita`, `Naluca` .
Cu astfel de porumbei nici rezultatele nu au intarziat sa apara si in 1951 , an care a coincis cu reinceperea zborurilor dupa terminarea celui de-al doilea razboi mondial, se putea mandri cu primele rezultate ele fiind din cele mai bune, deoarece avea o susa buna, ingrijea bine de porumbei, ii antrena ca la carte si le dadea zahar, ceea ce le oferea rezistenta.. Pe atunci ruta de zbor trecea peste Carpatii Meridionali si avea ca traseu Bucuresti-Peris-Breaza-Brasov-Sighisoara-Cluj-Oradea. Deplasarea porumbeilor se facea cu trenul, porumbeii fiind imbarcati in cosuri de rachita in cele mai bune conditiuni. Porumbeii realizau pe atunci viteze mult mai mici ca acum, dar elementul principal era ca reveneau cu regularitate in voliera.
La inceput el avand doar o singura susa de porumbei: Dr. Bricoux, pe care i-a cultivat in consangvinitate pana in 1973. Astazi nepotii acelor porumbei nu mai populeaza crescatoria inginerului Cretulescu. Istoria porumbeilor Bricoux in crescatoria lui a fost urmatoarea: a creat o linie proprie, o linie deosebita de porumbei vigurosi si frumosi la vedere, buni zburatori, o linie care putea fi si era recunoscuta imediat, oriunde si oricand, asa cum se recunoaste o marca de automobile. Si aceasta, aplicand la nivel de arta consangvinitatea, asa cum a fost ea descrisa de catre marele specialist Violette in cartea sa publicata la Bruxelles prin 1930 si intitulata “Colombophile pratique”. Aceasta linie pura de Bricoux, aproape singura care conserva nealterat sangele porumbeilor Dr. Arthur Bricoux din Jolimont, a fost recunoscuta intamplator de catre un specialist strain si semnalata peste hotare, astfel ca inginerul Cretulescu s-a pomenit pe neasteptate cu foarte multe cereri care au condus in final la un export masiv: in Belgia 24 porumbei, in Japonia 117 porumbei si multe alte tari. In Belgia a facut schimb direct cu marele columbofil de mare fond, Maurice Delbar din Renaix, revistele columbofile maghiare mentionand faptul ca Delbar ii pastra exclusiv pentru reproductie intr-o voliera speciala si cu care a facut ulterior numeroase incrucisari de valoare.In Japonia, la inceput a donat zece porumbei Federatiei Columbofile Japoneze “Racing Japan Pigeon”, iar imediat dupa aceea 107 porumbei i-au fost solicitati de catre columbofilul nipon Neghishi din Tokyo.
In schimbul porumbeilor lui pe care i-a trimis in strainatate a primit din cele mai renumite columbarii de unde a dorit, din Belgia si Franta, linii noi de porumbei, in marea lor majoritate de fond. In ordine cronologica, asa cum i-a primit, ii mentionam foarte pe scurt: in 1968 soseste primul cuplul de la Georges si Victor Fabry din Liege-Belgia, din linia lui `Bon-Bleu` (Huyskens Van Riel), sosesc de asemenea sase porumbei de la Robert Sion-Mauvaux-Franta, opt porumbei de la `Villa Patience` a celebrului Pierre Dordin-Harnes-Franta (liniile `Macadam`, `Out`, `Vendredi`, `Scout`, `Sombrero`, `Ramses`, `Opium`, `Cosmos`, `Neon`, ), opt porumbei de la marele Maurice Delbar-Renaix-Belgia (linia celebrului `Ballon` intrat in istoria columbofiliei belgiene),patru porumbei din columbaria campionilor nationali de fond Gerard si Michel Vanhee-Verwick-Belgia (linia celebrilor `Monsieur` si `Barcelone`), din nou sapte porumbei de la Georges si Victor Fabry din Liege-Belgia (liniile mondial recunoscute ale lui `Bossu`, `Adormi`, `Coucou`, `Merkx`, `Mouchete`, `Rebecca`, `Hercule`, `Heron`, `Fangio` ). Dar cea mai spectaculoasa achizitie a fost cea din anul 1973, a celor patru porumbei de la Van Spitael-Kain-Belgia, columbarie de reputatie mondiala care sta la baza aproape a tuturor coloniilor de renume (predominand liniile lui `Perpignan`, `Petit Angouleme`, `Vieux Cahors`, `Blanche Queque` si `Le Marseille`).
Toti acesti porumbei, de o valoare inestimabila i-a primit in schimbul liniei lui pure de porumbei Bricoux care a fost mereu si mereu solicitata pana la epuizare si care s-a dovedit si ea, acolo unde a ajuns, la inaltime. Dupa un respiro de cinci ani, timp in care a cultivat, adaptat si incercat noile linii in conditiile de mediu specifice tarii noastre si dupa o documentare continua in problema culturii si imbunatatirii suselor de porumbei calatori la nivel mondial, a ajuns la concluzia ca pentru a finaliza opera inceputa in 1968 este absolut necesar ca noi linii sa fie introduse treptat in cultura. Din columbaria celebrului Oscar De Smet de Gavere (pur sange Stichelbaut)a achizitionat patru porumbei din liniile extraordiare ale lui `Le noir plume blanche Fer`, `Le Jeune Noir Fer`, `Le Fer Rouge` ). De la Desmet-Matthijs din Nokere a reusit sa aduca un fiu direct din `De Portier`, un pur Hector Desmet, de la Deshamps Van Hasten din Lauwe a primit un nepot din `Eusebio` si `Princes`, de la Beuselinck-Cattrysse din Moere, un nepot din `Bismarck`, de la campionul Europei, Paul Gilmont din Houteng sapte porumbei din mondial recunoscutele linii ale lui `Onasis`, `Ajax` (`Bleu Van Bruaene` et `La Louque`), `Lem`, `Patatina`, `Gimondi`, `France`, `Passepartout`, `Churchill` ). De la Elie Nagels-Vawre-Belgia a primit sase porumbei avand la baza susa celebra Dooms de Jumet si Lernout cu ai sai celebri reprezentanti `Dandy I` si `Dandy II` si `La Maligne`, linii incrucisate recent cu deosebit success cu porumbeii legendarului Marc Roosens din Leerne (liniile lui `Le Marseille`, `Le Foreau`, `Le 525`, `Le Coli`, `Zorro`, `Fransette` ) si in sfarsit, de la Jules Gallez-Meulebeke-Belgia, a adus o serie intreaga de porumbei proveniti din porumbei inelati de celebrii frati Janssen din Arendonk, o sursa celebra in lumea intreaga, a primit de asemenea tineret provenit direct din porumbei nascuti in binecunoscutele voliere ale lui Van Hasten, Cattrysse, Marc Roosens, Pol Bostijn, Desmet-Matthijs .Intreaga armata de porumbei dobandita se incheie cu o achizitie formidabila, un rosu solzat de talie mijlocie, provenit din celebrul `Motta` al lui Gerard et Michel Vanhee, un porumbel avand o baza genetica extraordinara si care a produs deja in voliera lui cateva exemplare de exceptie.
Dar pentru a castiga concursurile din fiecare an si a ajunge la performanta aceasta inginerul Cretulesc are secretele lui, iar unul ar fi pregatirea porumbeilor pentru concurs,care incepe cu echipa de zbor pe care si-o alcatuieste inca din timpul iernii. Din echipa anului precedent, dupa analiza performantelor si cerintelor columbariilor de reproductie, transfera la reproductie exemplarele cele mai varstnice si cu palmaresul cel mai bun. La concursuri angajeza nu mai mult de 30-40 de porumbei, desi antreneza in fiecare an circa 100. Antrenamentele difera dupa varste. Astfel, la inceputul sezonului, in luna aprilie, primele zboruri de antrenament le face cu porumbeii de peste doi ani. Cu acestia face o prima lansare la 20 km, a doua la 40 km si ultima, inainte de concurs, la 100 km. Vechii rutieri in varsta de peste 4 ani ii trimite la un singur antrenament de 40 km si apoi direct la concursul de 200 km. Tineretul anului precedent, antrenat in toamna pana la 100 km, il supune la urmatoarele probe: 10 km, 20 km, 30 km, 40 km si 80 km, dupa care ii angajeza la primul concurs de 130 km. Intotdeauna porumbeii tineri incep antrenamentele la finele lunii aprilie, atunci cand timpul se stabilizeaza si temperatura este peste 15 grade Celsius. Porumbeii de doi ani ii angajeza la 4-5 concursuri anual, pana la maximum 400 km, pe timp favorabil. Vechii rutieri, de peste trei ani, zboara aproape pe orice timp si pana la cele mai mari distante la care se organizeaza concursurile noastre.
Intotdeauna urmareste cu maximum de atentie ca porumbeii angajati sa se fie in forma si conditie buna fata de cuib, deoarece in prezent zbora porumbeii la natural. Nu practica zborurile fortate deasupra volierei, pe care le-a parasit cam prin 1975. Inutil de a forta porumbeii daca forma intarzie sa vina. Un zbor fortat facut cu intreg efectivul (tineret si maturi, barbati si femele) este o adevarata catastrofa. Daca practica totusi, inainte de 1975, zborul fortat, atunci avea grija sa tina in aer barbatii separat de femele. Porumbeii trebuie astfel condusi incat sa fie adusi in forma treptat, cu metoda, acordand libertate efectivului in toate zilele bune si la orele potrivite.
Se asteapta cu rabdare ca forma sa vina singura si a invatat sa-si dea seama cand ea vine dupa comportamentul porumbeilor. Forma nu poate fi grabita cu ajutorul zborurilor fortate. Este o grava eroare.
Linia lui unica de porumbei a dat rezultate bune si in volierele altor columbofili acestia multumindu-i in nenumarate randuri pentru porumbei de calitate oferiti.Columbofili multumiti de porumbei inginerului Cretulestu sunt urmatorii: Andrei Z. Mihai, Vrinceanu Constantin, Dumitrescu Ilie, Craciun Dumitru, Dinicu Alexandru, Pasare Constantin, Hausler Petre, Cherestes Gheorghe, Bratadean Gheorghe, Patrascu Ilie, ing. Chirita Florin, Bragadireanu Stelian, Meiloiu Savu, Petroianu Traian si Florea Ion din Bucuresti; Botezatu Gheorghe si Ionita Alexandru din Buzau, Neica Mihai si Prisacaru Gheorghe din Bacau, Bucur Octavian, Eucean Tutu, Sohorca Vasile, ing. Turculet din Bistrita Nasaud, Iancu Aurel si Brenci Alexandru din Brasov, Gall Gavrila din Tg. Mures, Onaca Gheorghe si Pop Octavian din Turda, dr. Modrigan din Dej, Cristache Ghe. din Petrosani, dr. Popescu Dan si ing. Ungureanu Sima din Pucioasa, care au avut si rezultate bune cu ajutorul liniei Bricoux.
Datorita perfomantei sale in aproape 30 de ani a avut diferite functii de conducere in cadrul Uniunii Columbofile. Inca din anul 1948 a fost, pe rand, secretar al Asociatiei `Columba`, consilier tehnic al Asociatiei, consilier tehnic al Uniunii, pentru ca din 1954 sa faca parte din Comitetul de Conducere al Uniunii, detinand permanent conducerea compartimentului tehnic al Uniunii, prin functiile de presedinte al Comitetului Sportiv National si Vicepresedinte al Uniunii. In martie 1976, din cauza unei vechi hepatite cronice care se cerea tratata, a fost obligat de medici sa renunt la o parte din activitatile sale si, nu fara regret, a demisionat din toate functiile pe care le detinea. Compartimentul tehnic de care s-a ocupat de-a lungul a 28 de ani de activitate, i-a dat posibilitatea sa organizeze sportul columbofil dupa modelul federatiilor columbofile mai avansate. A intocmit deci regulamente pentru desfasurarea activitatii sportive, a tinut cursuri de calificare a cadrelor de lansatori, a organizat si dirijat direct organizarea concursurilor, a pus, cu alte cuvinte, bazele stiintifice ale columbofiliei din tara noastra. Lucrul cel mai important pe care l-a facut a fost aderarea Uniunii Columbofile la Federatia Columbofila Internationala. La Olimpiada columbofila de la Katowice-Polonia, in anul 1969, avand drept garanti pe Pierre Dordin (reprezentand Federatiile Columbofile Franceze) si pe Wilfried Staes (reprezentand Federatia Regala Columbofila Belgiana) obtinand intrarea oficiala a Uniunii Columbofile din Romania in Federatia Internationala.
In ziua de azi domnul Cretulescu a decis sa puna punct unei cariere sportive de 62 de ani si sa renunte la mandria si pasiunea lui, porumbeii sai acum in numar de 200, datorita varstei inaintate si unor problem de sanatate.Dar acest lucru nu ii va fi in dejavantaj ci intr-un oarecare avatanj pentru ca multi alti columbofili ii vor tine vie munca lui de-o viata.